În această teză de diplomă, subiectul principal constă în trei creaturi mitologice, pe care vom încerca să le prezentăm prin folclorul românesc autentic. Întrucât la început s-a cultivat tradiția orală, adică poveștile s-au transmis din generație în generație și, prin urmare, ele puteau fi găsite în patru dialectele istorice românești, mai ales în dacoromână, iar mai rar în aromână, meglenoromână și istroromână. În secțiunea inițială va fi cercetată noțiunea de balaur, caracterizată printr-o varietate de balauri, populând elemente primordiale: apa, pământul și aerul așa cum a ilustrat Tudor Pamfile, dar și cu sursele mito-magice ale lui Andrei Oișteanu. Din următoarea secțiune va fi văzută complexitatea zmeului, fiind înfățișat cu balaurul în a doua etapă, iar ca texte reprezentative au fost alese două basme Greuceanu și Prâslea cel voinic și merele de aur, publicate de un mare colecționar Petre Ispirescu, a cărui dorință era să ofere poveștile oamenilor cu educație limitată, care locuiau în Țările Române. În ultima parte a analizei se va arăta figura zburătorului, adică un demon seducător, legat frecvent de iubire și de provocările cu care se confruntă cuplurile. Fiindcă Mihai Eminescu s-a inspirat din folclorul românesc, a scris poezia Luceafărul. Folclorul de asemenea reprezintă și legătura dintre trecut și prezent, dar în același timp este o comoară culturală inestimabilă și imensă. Datorită mai multor culegători și scriitori, care au simțit dragoste pentru tradiție și patrie, în ziua de azi ne putem bucura de numeroase opere literare.