Literatura română la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul al XX-lea a avut funcţia socială, adică literatura era influenţată de problematica social-politică în România. Funcţii noi au rezultat în curente literare noi, precum realismul. De asemenea, literatura din această perioadă a fost inspirată de Europa Occidentală şi de aceea ea a început tot mai mult să se întoarcă spre industralizarea şi urbanizarea. Pe de altă parte stă valorizarea tradiţiei. Curente literare din această perioadă sunt junimismul, simbolismul, sămănătorismul şi poporanismul. După o scurtă descriere a curentelor literare din această perioadă, teza se ocupă cu biografia lui Duiliu Zamfirescu şi opera lui. El a avut o viaţă interesanta, deloc o viaţă plictisitoare. Nu a fost numai scriitor, dar şi magistrat, avocat, redactor la revista, diplomat, secretar general al Ministerului de Externe şi tot aceea a influenţat şi operele sale. A trăit în străinatate unde a scris unele dintre cele mai cunoscute opere precum Ciclul Comăneştenilor, pentru care va avea întotdeauna titlul de primul care a scris ciclul de familie în literatura română. El a scris nuvele, poezii, romane, poeme, şi aceea este o confirmarea a diversităţii operei lui. Ciclul Comăneştenilor a fost publicat în descurs de 16 ani şi constă din cinci romane: Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna. Ciclul este şi primul roman ciclic, ca şi primul roman fluviu din literatura română. Ciclul se ocupă de viaţa în satul românesc, boieri şi ţărani, tradiţie...D. Zamfirescu a fost inspirat de Răscoala ţăranilor de la 1888 în România care a servit ca idea pentru scriere, adică prin acest ciclu scriitor a vrut să arate problemele sociale reale ale României. În centrul tezei este romanul Viaţa la ţară. Analiza romanului dă conţinut scurt, caracterizarea personajelor, temele principale ale romanului, stilul scrieri... Romanul se ocupă cu trei familii care trăiesc în satul Ciulniţa în ultimii ani a secolului al XIX-lea. Personajele principale sunt: Dinu Murguleţ, Matei Damian, Saşa Comăneşteanu, Tănase Scatiu, Tincuţa Murguleţ şi Mihai Comăneşteanu. Romanul are latura socială şi latura romantică. Despre curente literare vizibile în romanului se poate scrie mult, dar încă opoziţia principală este dintre realismului şi naturalismului. Sămănătorismul suştine amândouă curente, dar poporanismul numai realism. De asemenea, romanul are caracteristici ale realismului poetic, cum este critica sistemului social românesc, vedere romantică asupra ţărănimii, satul românesc... Dar diviziune 50 alb-negru a personajelor contrastează cu realismul, deoarece este o caracteristică a romantismului. Criticii cum Manolescu, Călinescu, Vianu diverg în opinii despre stilul al romanului. De exemplu, Călinescu a descris pe Viaţa la ţară ca un roman pur zolist, dar în comparaţie cu un romanul al lui Zola, se poate vedea că Viaţa la ţară nu este roman scris într-un stil pur naturalist. Desigur, are caracteristici curentului acela, dar şi mai multe caracteristici ale realismului. Concluzia acestei teze este că Zamfirescu şi romanul lui Viaţa la ţară, nu se pot clasifica într-un singur curent. Zamfirescu într-adevăr este specific în stilul său de scriere şi de aceea aparţine şi junimismului şi sămanătorismului şi poporanismului. Romanul lui este o confirmare a acestui fapt. De asemenea, cu Viaţa la ţară, şi mai târziu cu Ciclul Comăneştenilor, Zamfirescu combină două direcţii, cea nouă şi cea veche. Pe de o parte el introduce în ciclul său tendinţele noi şi deschide lumea occidentală publicului român, ca şi literaturii română. Pe de altă parte se întoarce la tradiţie şi la valorile tradiţionale ale poporului român.